Muzeul National Brukenthal este primul muzeu deschis in Europa Centrala si de Est. Complexul muzeal este format din Galeriile de Arta gazduite in palatul Brukenthal si Casa Albastra, Muzeul de Istorie 'Casa Altemberger', Muzeul de Istorie Naturala, Muzeul Farmaciei, Muzeul de vanatoare August von Spiess si Galeriile de arta Contemporana
Începând cu anul 2006, Palatul Brukenthal a devenit martor al unui proces de modernizare ce a continuat şi în anii următori. \r\nAstfel, într-un context dominat de muzee de mari dimensiuni, cu colecţii vaste, dorim să vă atragem atenţia asupra particularităţii experimentale ce caracterizează şi va continua să caracterizeze acest segment al Muzeului Naţional Brukenthal şi evoluţia sa în cadrul procesului de adaptare a unei clădiri baroc de secol XVIII la cerinţele muzeografiei moderne privind expunerea, conservarea, ambianţa generală. \r\nDeoarece procese de acest gen sunt tot mai rar întâlnite, credem că imaginea aflată într-o dinamică a elaborării pe care o afişează Palatului Brukenthal va suscita atât interesul specialiştilor cât şi pe cel al vizitatorilor.
Expoziţia permanentă de Artă Românească a fost deschisă în sălile Casei Albastre (intrarea din Palatul Brukenthal, etajul al II-lea) şi vernisată în data de 25 noiembrie, 2008. \r\nPe simeze, vizitatorii vor regăsi aproximativ 200 de tablouri din colecţiile de artă ale muzeului. Circuitul expoziţional urmăreşte evoluţia picturii din România în perioada secolelor XVIII-XX, bazându-se pe principii cronologice şi stilistice în etalare.
\r\n
\r\nConceptul expoziţional evidenţiază comparativ şi sincronic artiştii reprezentativi ai artei naţionale şi ceea ce este caracteristic colecţiei Brukenthal: fondul de pictură transilvăneană (unul dintre cele mai bogate din ţară) întregit cu opere de mare valoare ale picturii româneşti moderne şi din perioada interbelică, până după jumătatea secolului al XX-lea. \r\nAstfel, selecţia reliefează influenţele pe care arta europeană le-a avut asupra artei naţionale, interferenţele celor două medii artistice dar şi specificitatea / originalitatea acesteia. \r\n \r\nFără să ignore creaţia pictorilor transilvăneni Johann Martin Stock, Franz Neuhauser, Mişu Popp, Carl Dörschlag, Arthur Coulin sau Octavian Smigelschi, care cuceresc cu farmecul şi pitorescul inedit ale operelor lor, noua expunere, fundamentată pe criteriul valoric, oferă publicului vizitator lucrări consacrate din creaţia maeştrilor Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian, Hans Mattis-Teutsch, Corneliu Mihăilescu, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Alexandru Ciucurencu, Corneliu Baba, Ion Ţuculescu.
Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal este adăpostită de o clădire cu valoare arhitectonică şi istorică, datată 1901, care de-a lungul timpului a adăpostit diverse instituţii de cultură, astăzi redefinindu-se treptat ca o secţiune exclusiv destinată artei contemporane. \r\n \r\nGaleria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal menţine o poziţie importantă în zona spaţiilor de promovare a artei contemporane româneşti, reprezentând o puternică alternativă la tendinţa unică susţinută de Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti, având un caracter orientat spre public, spre o selecţie şi o prezentare cât mai liberă şi mai inovatoare a expoziţiilor. \r\n \r\nÎn ultimii ani, în galerie a expus toată scena artistică românească contemporană, curatori români şi străini au avut posibilitatea de a-şi gândi liberi proiectele, discuţiile purtate aici au dat consistenţă acestui spaţiu, iar Galeria de Artă Contemporană de pe strada Tribunei a devenit un punct de referinţă în harta conceptuală a contemporaneităţii artei româneşti.
Biblioteca Brukenthal se află în cea de a doua curte interioară a Palatului Brukenthal. \r\nÎnfiinţarea Bibliotecii Brukenthal se datorează fondului de carte achiziţionat de baronul Samuel von Brukenthal (15.972 volume), la care s-au adăugat pe parcursul anilor alte colecţii, între care: Biblioteca capelei (fondată în secolul al XIV-lea, cuprinzând biblioteca Mănăstirii Dominicane şi bibliotecile unor patricieni sibieni), fondul de carte al Capitlului Evanghelic, cel al Academiei de Drept şi o serie de donaţii de la particulari şi instituţii ştiinţifice din ţară şi străinătate. \r\nNumărul total al volumelor atinge circa 280000.
